Istoricul Manastiri Sihastria Rarau

      

 

Pornind din Campulung Moldovenesc in drum spre Pietrele Doamnei, calauziti de Izvorul Alb si de Maica Domnului se poate ajunge in minunata poiana a Sihastriei Rarau. In prezent cu un numar de 20 de vietuitori sfatuiti pe calea mantuirii de Parintele Staret Protosinghel Haralambie. Documentele vremii atestă că la 1541, voievodul Petru Rareş, aflându-se în trecere pe aici cu domniţa Ruxandra şi încântat de farmecul peisajului, a hotărât să ctitorească lăcaş de rugăciune şi meditaţie, drept mulţumire adusă lui Dumnezeu, pentru victoria ce-o repurtase împotriva hoardelor năvălitoare ale tătarilor.
Legenda locului ne mai povesteste ca in acelasi an 1541, in cea de-a doua domnie a lui Petru Rares, ajungand aproape de culmile Raraului , domnitorul si-ar fi lasat mai sus in munte sotia, fiul si o parte din avere. Tatarii care au atacat pestera comorilor, nu au reusit sa patrunda in ea, deoarece o gramada de bolovani s-a prabusit asupra lor, ingropandu-i. Asa a scapat familia domneasca de navala tatarilor , dar cu pretul bogatiilor ce au ramas inchise pentru totdeauna in maruntaiele pamantului. Asa ca oamenii de pa aceste meleaguri i-ar fi spus de atunci Todirescului ,,Rarau” (de la numele domnitorului), iar stancile care au ajutat-o pe doamna sa scape cu viata au fost numite ,,Pietrele Doamnei”.
Mai bine de două veacuri, credincioşii de pretutindeni s-au izbăvit de păcate la fum de lumânare şi foşnet de cetină, în Poiana Sihăstriei. Dar în 1776 dangătul de clopot   s-a   stins.   Veniseră   ocupanţii   austro-ungari, ameninţători şi neîmpăcaţi cu obiceiul creştin.

Mai   departe   legenda   glăsuieşte   că   icoana   Maicii Domnului dispărea din ramă, dar revenea de fiecare dată la rugăciunile imploratoare ale călugărilor de la schit, care au fost martorii unui fenomen miraculos. Întrebată fiind Maica Domnului de ce pleacă icoana din schit, s-au auzit vorbe năucitoare:
„Unde pleacă icoana mea să mutaţi schitul, căci austriecii îi dau foc”.
Atunci, cu spaimă-n glas, vornicul Sabie a poruncit:
„Fraţilor, să ducem schitul de partea cealaltă a Rarăului, să rămână Moldovei peste veacuri, până trece ceasul de cumpănă!

În mare taină, călăuziţi de icoana Maicii Domnului, atelajele trase de cai şi catâri, au transferat întregul inventar, la Chirii, pe versantul dinspre apa Bistriţei, a muntelui Rarău. Robii ce se aflau pe pârâul „Ţigănime” au dat de veste boierului Balş, care s-a înfăţişat a doua zi cu 20 de călăreţi şi a donat cu grăbire 600 de hectare de pădure şi fâneţe pentru mănăstirea căreia i-a pus piatra   de   temelie   şi   a   reclădit-o   pe   propria-i   cheltuială. Ieroschimonahul Sisoe, egumenul schitului, a adus laudă lui Dumnezeu prin Sfânta Liturghie.

Încercările repetate ale credincioşilor, de după 1945, de a reconstrui schitul pe vechiul amplasament ales de Petru Rareş, au fost sortite eşecului. Ateii comunişti s-au opus cu înverşunare unor astfei de iniţiative. După 1989, aceiaşi vrednici şi inimoşi credincioşi care nu şi-au pierdut niciodată speranţa şi cărora li s-au adăugat mulţi alţii, au hotărât să reclădească vechiul schit mai frumos şi mâi impunător. Acum aveau de partea lor şi pe actualul stareţ-arhimandrit, venit în iuiie 1992 de la mănăstirea Bistriţa-Neamţ.

În numai doi ani şi trei luni prin purtarea de grijă a Atotputernicului Dumnezeu şi cu contribuţia benevolă a credincioşilor, lucrarea a fost finalizată.

La 16 august 1994, glasul celor trei clopote a prins iarăşi viaţă, amestecându-şi dangătele grave cu foşnetul cetinii şi cu tumultul cristalin al Izvorului Alb care-şi prăvale undele spre albia Moldovei. înalt Prea Sfinţia Sa Pimen Suceveanul a rostit binecuvântarea la terminarea construcţiei, pe care a şi sfinţit-o, la data mai sus amintită.

Ctitorii Mănăstirii sunt Mântuitorul lisus Hristos şi Maica Domnului care se îngrijesc în mod deosebit de acest sfânt lăcaş, în care se găsesc 7 sfinte icoane făcătoare de minuni, care aduc vindecare şi alinare celor bolnavi şi suferinzi.

La ora actuală mănăstirea domină ca o bijuterie rară Poiana Sihăstriei. Aşezământul mai cuprinde 26 de chilii, iar pentru credincioşii care fac pelerinaje, în special duminicile şi sărbătorile de peste an, există posibilităţi de cazare cu destinaţie specială pentru credincioşi, cărora li se serveşte şi masa.

Programul religios şi duhovnicesc e inspirat de la Muntele Athos şi de la mănăstirile Frăsinei (Vâlcea) şi Sihăstria Neamţului. Zilnic se oficează Sfânta Liturghie, vecernia şi slujba de la miezul nopţii, cu privegheri şi acatiste ce se impun în programul monastic.